Lista de gramatică coreeană

-요 este cea mai comună metodă de a face o propoziție politicoasă în coreeană. Se atașează la sfârșitul verbelor, adjectivelor și al lui 이다 pentru a arăta respect față de interlocutor în situațiile de zi cu zi.

Explică structura fundamentală Subiect-Obiect-Verb (SOV) a propozițiilor coreene, unde verbul se află întotdeauna la final.

Verbele și adjectivele coreene își schimbă forma pentru a arăta când are loc o acțiune sau o stare: în trecut, prezent sau viitor.

O prezentare generală a modului în care adjectivele din coreeană își schimbă terminările pentru a fi folosite în propoziții, exprimând înțelesuri, timpuri și niveluri de politețe diferite.

O privire de ansamblu asupra modului în care verbele coreene își schimbă terminațiile pentru a exprima timpul, politețea și modul. Acesta este un concept fundamental în gramatica limbii coreene.

O introducere în particulele coreene, care sunt marcatori atașați substantivelor pentru a indica funcția lor gramaticală, cum ar fi subiectul, obiectul sau subiectul discuției.

Forma de bază a unui verb sau adjectiv coreean, găsită prin eliminarea terminației -다 din forma de dicționar. Este fundamentul pentru toate conjugările.

-세요 este o terminație verbală politicoasă folosită pentru a face cereri, a da comenzi sau a pune întrebări cuiva căruia dorești să îi arăți respect, cum ar fi o persoană mai în vârstă, un superior sau un străin.

Se atașează la rădăcina unui adjectiv pentru a-i permite să modifice un substantiv care urmează. Este echivalentul modului în care spunem „o floare frumoasă” sau „o clădire înaltă” în română.

O terminație de propoziție declarativă în formă simplă, folosită cu verbe de acțiune. Este des întâlnită în contexte scrise, precum cărți și articole, sau când vorbești cu tine însuți.

O terminație de propoziție politicoasă și formală folosită în situații oficiale, cum ar fi știrile, prezentările de afaceri sau când te adresezi unui public numeros.

O particulă de legătură folosită pentru a uni două clauze, acțiuni sau stări în secvență, similar cu „și” sau „și apoi”.

Exprimă dorința sau voința vorbitorului de a face ceva, echivalent cu „a dori să” în română.

Exprimă o acțiune în desfășurare, la fel ca timpul prezent continuu în limba engleză („be + -ing”).

O terminație verbală care modifică un substantiv, indicând o acțiune prezentă (-는) sau viitoare (-(으)ㄹ) legată de acel substantiv.

Particula -도 se atașează unui substantiv sau pronume pentru a adăuga sensul de „de asemenea” sau „și”. Aceasta indică faptul că substantivul la care este atașată reprezintă o adăugare la ceva menționat anterior sau subînțeles.

O particulă atașată substantivelor pentru a le face la plural, similar cu „-s” în engleză.

-랑 este o particulă folosită în conversațiile informale pentru a enumera substantive (ca „și”) sau pentru a indica faptul că faci ceva cu cineva (ca „cu”).

Particula -보다 este folosită pentru a face comparații, însemnând „mai mult decât” sau „în comparație cu”.

-아/어 este terminația de bază a propoziției, informală și nepoliticoasă. Este fundamentul pentru terminația politicoasă comună -아/어요 și este folosită atunci când vorbești relaxat cu prieteni apropiați, familie sau persoane mai tinere decât vorbitorul.

Folosit pentru a sugera sau a recomanda cu blândețe cuiva să încerce să facă ceva. Este o modalitate politicoasă de a spune „încearcă să faci X” sau „de ce nu faci X?”.

O modalitate politicoasă de a cere cuiva să facă ceva pentru tine, ca și cum ai spune „Te rog să faci [verb] pentru mine”.

Folosită pentru a da o comandă sau o instrucțiune într-un mod informal, nepoliticos (반말). Se folosește cu copiii sau cu prietenii foarte apropiați.

Marcatorul de timp trecut folosit pentru a vorbi despre lucruri care s-au întâmplat deja.

O terminație informală de propoziție folosită pentru a verifica ceva ce vorbitorul presupune că este adevărat sau pentru a cere acordul ascultătorului. Este ca și cum ai adăuga „..., nu-i așa?” sau „..., așa-i?”.

-지 마 este modul informal și casual de a spune „nu”. Se folosește cu prietenii, familia sau persoanele mai tinere decât tine pentru a le cere să nu facă o anumită acțiune.

O modalitate politicoasă de a spune cuiva să nu facă un anumit lucru.

Folosit pentru a spune cuiva să nu facă ceva. Este forma imperativă negativă.

O metodă comună de a forma o propoziție negativă, însemnând „a nu face” sau „a nu fi”. Se atașează la rădăcina unui verb sau adjectiv.

Folosit pentru a confirma informații sau pentru a cere acordul, similar cu „..., nu-i așa?” sau „..., așa-i?”.

O terminație de legătură folosită pentru a contrasta două propoziții, similară cu „dar” sau „deși” în engleză.

-하고 este o particulă folosită pentru a conecta două sau mai multe substantive, însemnând „și”. Poate fi folosită și cu sensul de „cu” atunci când te referi la o acțiune făcută împreună cu cineva.

În coreeană, poți transforma adesea o afirmație într-o întrebare pur și simplu schimbând intonația la sfârșitul propoziției și adăugând un semn de întrebare în scris. Acest lucru este foarte comun în stilul politicos -요.

Explică cele două moduri principale de a face o propoziție negativă în coreeană: folosind „안” înaintea unui verb/adjectiv sau folosind terminația „-지 않다”.

O introducere în verbele și adjectivele uzuale din limba coreeană care nu respectă regulile obișnuite de conjugare. Rădăcinile lor se schimbă în anumite situații.

O particulă care indică punctul final al unui interval de timp sau spațiu. Se traduce prin „până la” sau „până”.

O particulă atașată substantivelor pentru a indica punctul de plecare al ceva, precum „de la” sau „începând cu”. Poate fi folosită pentru timp, loc sau ordine.

안 și 못 sunt adverbe folosite pentru a nega verbele și adjectivele. 안 exprimă o negație simplă a voinței sau a unui fapt, în timp ce 못 exprimă incapacitatea sau imposibilitatea.

O particulă atașată substantivelor pentru a marca o locație (la, în, pe), o destinație (către) sau un moment în timp.

O particulă care înseamnă „către” sau „pentru”, atașată substantivelor care denumesc persoane sau animale pentru a arăta cine primește o acțiune.

O particulă care marchează locul unde are loc o acțiune („la”, „în”) sau punctul de plecare al unei mișcări („din”).

O particulă folosită pentru a conecta substantive, însemnând „și” sau „cu”.

O particulă care se atașează substantivelor pentru a indica subiectul principal al unei propoziții. Poate fi folosită și pentru a arăta contrastul.

Marchează obiectul direct al unui verb într-o propoziție.

O particulă atașată unui substantiv pentru a arăta posesia sau o relație, similar cu 's sau 'of' în engleză.

O particulă atașată unui substantiv pentru a indica faptul că acesta este subiectul verbului. Folosește 이 după consoane și 가 după vocale.

Copula coreeană '이다' este echivalentul verbului 'a fi' în engleză (am, is, are). Se atașează direct la substantive pentru a identifica sau descrie subiectul.

Folosit pentru a exprima posesia („a avea” sau „a nu avea”) și existența („există” sau „nu există”).

Folosit pentru a indica faptul că o acțiune sau un eveniment are loc înaintea altuia.

Folosit pentru a spune că ceva este similar sau seamănă cu un substantiv. Este echivalentul lui „ca” sau „ca și” în română.

하다 este unul dintre cele mai comune și versatile verbe din limba coreeană. Înseamnă „a face” și este, de asemenea, combinat cu multe substantive pentru a forma verbe noi, cum ar fi 공부하다 (a studia) și 요리하다 (a găti).

O particulă atașată unei persoane sau unui animal care indică destinatarul unei acțiuni. Înseamnă „către” sau „de la” și este folosită în coreeana vorbită.

Folosit pentru a indica faptul că o acțiune sau un eveniment are loc după altul. Se atașează substantivelor care reprezintă timp sau evenimente.

Folosit pentru a vorbi despre experiențe pe care le-ai avut sau nu în trecut. Este echivalentul lui „a fi făcut vreodată” în engleză.

Exprimă dacă o acțiune este posibilă sau dacă cineva are abilitatea de a o face. -ㄹ 수 있다 înseamnă „pot face”, iar -ㄹ 수 없다 înseamnă „nu pot face”.

O terminație verbală cu două utilizări principale: sugerarea unei acțiuni („Să facem...?”) și exprimarea curiozității sau adresarea unei întrebări către sine („Mă întreb dacă...”).

Indică scopul unei deplasări. Se folosește pentru a spune că cineva merge sau vine într-un loc pentru a face ceva.

Se folosește pentru a exprima intenția sau scopul unei acțiuni, traducându-se prin „pentru a” sau „ca să”.

Exprimă intenția sau planul vorbitorului de a face ceva.

O particulă care indică direcția (către), mijlocul/metoda (cu/prin) sau o schimbare de stare (ca/în).

Exprimă faptul că o acțiune sau o condiție este suficientă sau acceptabilă. Se traduce prin „trebuie doar să...” sau „este în regulă dacă...”.

-십시오 este o modalitate formală și politicoasă de a ruga pe cineva să facă ceva. Este adesea folosită în anunțuri publice, de către personalul către clienți sau atunci când arătați un grad ridicat de respect față de ascultător.

Acestea sunt terminații de modificare care se atașează la rădăcina verbelor și adjectivelor pentru a le permite să descrie un substantiv. Terminația specifică folosită (-ㄴ/은, -는 sau -ㄹ/을) depinde de timp și de faptul dacă rădăcina este un verb de acțiune sau un verb descriptiv.

Exprimă voința sau intenția vorbitorului (eu voi), ori o presupunere despre o situație (trebuie să fie/pare că).

Used to describe someone else's (a third person's) desire or wish to do something. It is the third-person equivalent of -고 싶다.

Un sufix care se atașează la rădăcinile verbelor și adjectivelor pentru a le transforma în substantive, similar cu adăugarea sufixului „-ing” în limba engleză.

Folosit pentru a exprima scopul unei acțiuni, însemnând „pentru a” sau „în interesul”.

Folosit pentru a forma o întrebare cu verbe de acțiune. Are o nuanță mai blândă și mai introspectivă decât o întrebare standard cu „-아/어요?”, ca și cum te-ai întreba ceva sau ai întreba cu delicatețe.

O terminație de întrebare informală folosită cu prietenii apropiați sau cu persoanele mai tinere decât vorbitorul. Face parte din forma simplă (반말).

O terminație de nominalizare care se atașează verbelor de acțiune pentru a însemna „actul de a face ceva” sau „lucrul pe care cineva îl face”.

O terminație folosită pentru a da o comandă directă la stilul informal neutru sau ca formă scurtă pentru a cita o comandă în vorbirea informală.

-마다 este o particulă atașată substantivelor pentru a indica faptul că o acțiune sau o stare se aplică fiecărei instanțe a acelui substantiv. Este echivalentul lui „fiecare” în română.

O particulă care se atașează substantivelor pentru a însemna „doar” sau „numai”, evidențiind un singur element dintr-un grup de posibilități.

O particulă atașată unui nume care se termină în consoană pentru a apela sau a adresa pe cineva, de obicei un prieten apropiat sau o persoană mai tânără.

Folosit pentru a exprima încercarea sau experimentarea unei acțiuni.

Exprimă o opinie sau o judecată despre ceva bazată pe aspectul său, însemnând „arată ca” sau „pare”.

Indică faptul că o acțiune este efectuată în beneficiul altcuiva.

Exprimă faptul că o situație sau o acțiune are loc indiferent de condiția sau acțiunea din clauza precedentă. Se traduce prin „chiar dacă” sau „indiferent de”.

O terminație de legătură folosită pentru a exprima un motiv („pentru că”, „așa că”) sau pentru a lega două acțiuni secvențiale, înrudite („și apoi”).

Exprimă o condiție necesară ('doar dacă/când') sau, când este combinat cu 하다/되다, o obligație ('trebuie').

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune este necesară sau obligatorie. Este echivalent cu „a trebui” sau „a avea de” în engleză.

Exprimă o obligație sau o necesitate, având sensul de „trebuie” sau „este nevoie să”.

Indică sursa unei acțiuni atunci când sursa este o persoană sau o altă ființă vie. Se traduce prin „de la (o persoană)”.

Folosit după un substantiv pentru a indica faptul că o acțiune sau o stare este în desfășurare, însemnând „în mijlocul” sau „în timpul”.

Un tipar gramatical folosit pentru a exprima incapacitatea sau imposibilitatea, însemnând „nu poate” sau „a fi în imposibilitatea de a”.

Un sufix atașat substantivelor, în special celor legate de numere, timp sau cantitate, cu sensul de „aproximativ”, „în jur de” sau „cam”.

Un adverb conjunctiv folosit pentru a lega două propoziții, indicând faptul că prima propoziție este cauza sau motivul celei de-a doua. Se traduce prin „așadar”, „prin urmare” sau „de aceea”.

Compară '-까지', care marchează sfârșitul unui interval sau al unei durate (până la), cu '-에', care marchează o destinație simplă sau un moment specific în timp (la/în).

Indică durata sau perioada de timp în care o acțiune sau o stare continuă. Se traduce prin „în timpul” sau „în timp ce”.

Un verb versatil cu două sensuri principale: „a deveni” (indicând o schimbare de stare) și „a fi permis/în regulă” (indicând permisiunea sau posibilitatea).

Indică momentul în care are loc o acțiune sau o stare, echivalent cu „când” sau „în timpul”.

Indică faptul că ceva este vizibil (poate fi văzut) sau că cineva sau ceva arată sau pare într-un anumit fel.

Particule care înseamnă „de la”. -부터 este folosit pentru puncte de plecare în timp sau secvență, în timp ce -에서 este folosit pentru locul de unde începe o acțiune.

Aceste trei cuvinte sunt folosite pentru a întreba „ce” sau „care”. 어떤 întreabă despre caracteristici („ce fel de”), 무슨 cere identificarea dintr-o gamă largă de posibilități („ce”), iar 어느 cere selectarea dintr-un set limitat de opțiuni („care”).

O comparație a particulelor de locație -에 (locație statică/destinație), -에서 (locația acțiunii/origine) și -로 (direcție/mijloc).

Face distincția între subiectul gramatical (이/가), care efectuează o acțiune, și temă (은/는), care reprezintă subiectul despre care se vorbește în propoziție.

Trei particule care înseamnă „către (o persoană)”, dar diferă prin gradul de politețe. 한테 este informal, 에게 este formal/scris, iar 께 este onorific.

O particulă care indică instrumentul sau metoda („cu”, „prin”), direcția de mișcare („către”, „spre”) sau o schimbare de stare („în”).

O formă care modifică un substantiv și descrie un substantiv folosind un verb la timpul trecut. Se traduce prin „lucrul pe care l-a făcut (subiectul)” sau „faptul că (subiectul) a făcut”.

Se folosește pentru a exprima cât timp a trecut de când s-a petrecut o acțiune (de exemplu, „Au trecut 3 ani de când...”). Se poate folosi și cu verbe descriptive cu sensul de „dacă” (de exemplu, „Nu știu dacă este mare”).

Exprimă planuri de viitor, intenții sau predicții, similar cu „will” sau „going to” în engleză.

O comparație între trei terminații de viitor: -ㄹ 거예요 pentru planuri și predicții generale, -겠어요 pentru intenții ferme și presupuneri formale, și -ㄹ게요 pentru decizii spontane și promisiuni făcute de vorbitor.

O terminație de modificare a substantivului pentru verbe care indică o acțiune sau o stare viitoare.

Exprimă un plan sau o intenție de a face ceva în viitor.

Exprimă „doar”, „numai” sau „nimic altceva decât”, subliniind că o anumită acțiune sau stare este singura existentă.

Compară -ㄹ 수 있다, folosit pentru abilități generale și posibilitate, cu -ㄹ 줄 알다, folosit specific pentru abilități învățate și a ști cum să faci ceva.

Exprimă o posibilitate, însemnând că ceva „ar putea” să se întâmple sau să fie adevărat.

Exprimă un plan sau un program de viitor, adesea cu o nuanță formală sau oficială.

Exprimă necesitatea (sau lipsa acesteia) de a efectua o acțiune.

O terminație informală a propoziției folosită de vorbitor (eu/noi) pentru a exprima o promisiune sau o decizie luată pe moment, adesea ca răspuns la interlocutor sau la situație.

Folosit pentru a exprima ezitarea sau contemplarea cu privire la efectuarea unei singure acțiuni. Se traduce prin „să fac sau nu” sau „ar trebui să fac sau nu”.

Exprimă efectuarea unei acțiuni din cauza îngrijorării sau a fricii că un eveniment anterior ar putea avea loc. Se traduce prin „îngrijorat că...”, „se teme că...” sau „de teamă că...”.

Exprimă o intenție vagă sau un gând despre a face ceva, ca „mă gândesc să...” sau „iau în considerare să...”.

Exprimă intenția vorbitorului („I'm going to...”) sau întreabă despre intenția ascultătorului („Do you want to...?”) într-un mod casual și informal.

Exprimă o relație proporțională, echivalentă cu „cu cât..., cu atât...” în engleză.

Folosit pentru a exprima incertitudinea sau o presupunere despre o acțiune sau o stare viitoare, similar cu „dacă” sau „dacă... sau nu”.

Exprimă o presupunere sau o posibilitate despre o situație prezentă sau viitoare, similar cu „might” sau „may possibly” în engleză. Indică incertitudinea vorbitorului cu privire la un rezultat.

Terminația -ㅁ (sau -음) este un nominalizator care transformă verbele și adjectivele în substantive. Este folosită de obicei pentru a face referire la o stare, un fapt sau un concept și este comună în scrierea formală, titluri și anunțuri oficiale.

O terminație verbală formală folosită pentru a face o sugestie politicoasă, care înseamnă „Să...”.

O terminație de legătură folosită pentru a exprima un motiv sau o cauză, în special atunci când clauza următoare este o comandă, o sugestie sau o propunere.

O terminație verbală care exprimă scopul pentru care mergi sau vii dintr-un loc. Înseamnă „pentru a” și este întotdeauna urmată de un verb de mișcare.

Folosit pentru a exprima curiozitatea sau întrebările proprii ale vorbitorului despre un eveniment sau o posibilitate viitoare. Este similar cu a spune „Mă întreb dacă...” și este adesea folosit în monologuri.

Exprimă intenția de a face ceva care a fost întreruptă sau schimbată, ducând la o acțiune diferită.

Exprimă o condiție pentru o acțiune intenționată, având sensul de „dacă vrei să” sau „pentru a”.

O terminație de legătură care exprimă o condiție („dacă”) sau un moment general („când”).

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune sau o stare nu este permisă sau este interzisă. Se traduce prin „nu trebuie”, „nu ar trebui” sau „nu este în regulă dacă...”.

Folosit pentru a exprima două acțiuni sau stări care au loc în același timp, efectuate sau posedate de același subiect. Se traduce prin „în timp ce” sau „pe când”.

Un conector formal folosit pentru a exprima un motiv sau o cauză logică, similar cu „deoarece” sau „prin urmare”. Este utilizat în principal în limbajul scris.

Un infix adăugat la rădăcinile verbelor și adjectivelor pentru a arăta respect față de subiectul propoziției.

O terminație de citare indirectă folosită pentru a raporta ce a spus cineva, în special când afirmația originală se termină cu un substantiv urmat de copula 이다.

Folosit pentru a indica faptul că o acțiune are loc după finalizarea alteia.

Folosit pentru a exprima o presupunere, o opinie sau o bănuială despre o situație. Se traduce prin „pare că”, „arată a” sau „cred că...”.

Acest tipar are două utilizări principale: pentru a spune că nu știi cum să faci o acțiune (precum a conduce sau a înota) sau pentru a spune că nu erai conștient de un fapt sau de o situație.

Se folosește pentru a spune că știi cum să faci ceva (abilitate) sau că tu crezi ori presupui că ceva este așa, adesea în mod greșit. La timpul trecut, înseamnă adesea „am crezut că...” despre ceva ce s-a dovedit a fi fals.

O terminație de legătură folosită pentru a oferi informații de fundal, a arăta un contrast („dar”) sau a exprima o ușoară surpriză.

Folosit pentru a pune o întrebare sieși sau pentru a întreba pe cineva într-un mod blând. Transmite un sentiment de curiozitate sau reflecție, ca și cum ai gândi cu voce tare.

Folosit pentru a conecta două propoziții. Poate oferi informații de fundal pentru a doua propoziție (ca „...și deci...” sau „...dar...”) sau poate arăta un contrast între cele două.

O terminație de legătură folosită pentru a exprima incertitudinea sau pentru a introduce o întrebare, tradusă prin „dacă” sau „oare”.

O terminație de legătură folosită pentru a uni verbe sau adjective, însemnând „sau”.

O terminație conversațională care înseamnă „dacă/când” (când este urmată de o comandă sau sugestie) sau oferă un motiv, similar cu „pentru că” sau „știi tu...”.

Un sufix care se atașează la rădăcina adjectivelor pentru a le transforma în adverbe, similar cu adăugarea terminației '-ly' în engleză.

Folosit pentru a exprima un aspect sau o impresie exterioară, similar cu „a arăta” sau „a părea” în română. Se atașează la adjective și se bazează pe observația vizuală.

Folosit atunci când finalizarea unei acțiuni duce la o nouă descoperire, realizare sau situație. Se traduce prin „după ce am făcut...” sau „acum că am făcut...”.

Exprimă faptul că un anumit rezultat sau o stare urmează după finalizarea unei acțiuni. Înseamnă „după ce” sau „odată ce... este gata”.

Indică faptul că o acțiune este finalizată înainte ca o altă acțiune să înceapă. Pune accent pe ordinea secvențială a evenimentelor.

Indică faptul că o acțiune a fost în final finalizată, adesea neintenționat sau după dificultăți, ducând la un rezultat definitiv.

Aceste tipare exprimă dorința de a face ceva. Alegerea depinde de subiect: '-고 싶다' este pentru persoana întâi (eu/noi) și a doua (tu, în întrebări), în timp ce '-고 싶어하다' este folosit pentru a descrie dorințele unei terțe persoane (el/ea/ei).

Folosit pentru a conecta două acțiuni în ordine, indicând faptul că a doua acțiune are loc după ce prima a fost complet finalizată. Adesea subliniază finalizarea primei acțiuni ca un pas necesar pentru a doua.

Exprimă o acțiune repetată sau un obicei, similar cu „a face des” sau „obișnuiam să fac”.

Folosit pentru a exprima o realizare nouă, o descoperire sau o surpriză ușoară legată de un fapt sau o situație. Este similar cu a spune „A, înțeleg!”, „Deci asta e!” sau „Nu știam asta!” în română.

Se folosește cu înțelesul de „pentru (un substantiv)” sau „pentru a (face un verb)”. Indică scopul, obiectivul sau persoana/lucrul care beneficiază de pe urma acțiunii care urmează.

Folosit pentru a nega sau a respinge cu tărie o afirmație, adesea cu nuanța de „Nici vorbă”, „Dimpotrivă” sau „Glumești?”. Acesta contrazice o idee anterioară și este de obicei urmat de situația reală.

Folosit pentru a recunoaște că ceva este adevărat, dar apoi pentru a adăuga o afirmație contrastantă sau o rezervă. Se traduce prin „este adevărat că... dar...” sau „recunosc că... totuși...”.

Indică faptul că o acțiune sau o stare are loc uneori, sau adaugă o altă calitate sau acțiune unei situații, similar cu „de asemenea” sau „chiar”.

Exprimă o decizie, un plan sau o hotărâre de a face ceva.

Folosit pentru a exprima un motiv sau o cauză pentru o acțiune, bazată de obicei pe observația sau experiența directă a vorbitorului.

O particulă atașată substantivelor pentru a indica faptul că o acțiune sau o stare este limitată la acel grup, însemnând „între ei/noi”.

O particulă folosită după substantive pentru a prezenta alternative („sau”), pentru a arăta că o cantitate depășește așteptările („nu mai puțin de”), pentru a reda sensul de „orice/oricine” alături de cuvinte interogative sau pentru a sugera o opțiune relaxată („sau ceva de genul”).

O terminație pentru vorbirea indirectă folosită pentru a raporta sau a cita o întrebare.

O formă de vorbire indirectă folosită pentru a raporta o întrebare.

O terminație de propoziție folosită pentru a exprima o ușoară surpriză sau realizare atunci când afli ceva nou.

Folosit pentru a indica faptul că o acțiune este efectuată în timp ce ești pe drum către o destinație principală.

Folosit pentru a explica metoda, procesul sau singura opțiune disponibilă pentru a realiza o anumită acțiune. Se traduce literal prin „este calea de a face ceva”.

Folosit pentru a descrie un loc prin acțiunea care are loc acolo. Combină modificatorul verbal -는 cu substantivul 데 (loc).

Indică durata de timp în care are loc o acțiune. Este echivalent cu „în timp ce” sau „pe parcursul” în limba română.

'-는 법이다' are două sensuri principale. Primul este „modul de” sau „cum să” faci ceva, descriind o metodă. Al doilea este folosit pentru a exprima un adevăr general sau o lege naturală, similar cu „este firesc ca...” sau „este o regulă că...”.

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune este în desfășurare, însemnând „în mijlocul acțiunii” sau „în prezent -ând”.

Exprimă faptul că ceva tinde să fie într-un anumit fel sau este mai degrabă într-o anumită direcție, fără a face o afirmație absolută.

O terminație de propoziție folosită pentru a raporta o afirmație făcută de cineva. Se traduce prin „(cineva) a spus că...” sau „se spune că...”.

O terminație de legătură folosită pentru a oferi informații de fundal pentru o clauză următoare, pentru a arăta contrastul („dar”) sau pentru a exprima o ușoară surpriză.

Folosit pentru a indica faptul că o acțiune este întreruptă și urmată de o altă acțiune, sau că desfășurarea unei acțiuni se schimbă în alta.

Exprimă o presupunere sau o ipoteză, similar cu „să zicem că...”, „presupunând că...” sau „să presupunem că...”. Este folosită pentru a accepta temporar o condiție ca fiind adevărată, pentru a continua o discuție sau a susține un punct de vedere.

Acest tipar este folosit pentru a raporta sau a cita o afirmație făcută de altcineva. Este echivalentul lui „a spus că...” sau „se spune că...” în română.

Un sufix atașat substantivelor pentru a crea un adjectiv care înseamnă că subiectul are calitățile sau caracteristicile ideale ale acelui substantiv, similar cu „-like” sau „-ly” în engleză.

Indică o rată sau o distribuție, echivalent cu „per” sau „pentru fiecare” în engleză. Se atașează substantivelor care reprezintă o unitate de măsură, timp sau cantitate.

Un sufix folosit pentru a transforma anumite substantive în verbe pasive, indicând faptul că subiectul primește sau trece printr-o acțiune, adesea una negativă sau nedorită.

Indică faptul că o acțiune este făcută „ca” sau „conform” unui substantiv sau verb precedent.

Exprimă substituția („în loc de”), compensarea („în schimb”) sau contrastul („pe de altă parte”).

Un modificator de substantiv retrospectiv folosit pentru a descrie o acțiune care a fost făcută în mod repetat, a fost în desfășurare sau a fost obișnuită în trecut.

Învață nuanțele dintre modificatorii de substantiv la timpul trecut -던, -았/었던 și -ㄴ/은 pentru a exprima diferite tipuri de experiențe trecute, cum ar fi acțiunile repetate, incomplete sau finalizate.

-도록 este o terminație de legătură folosită pentru a indica scopul sau obiectivul acțiunii următoare, similar cu „pentru ca” sau „astfel încât”. Poate fi folosită și pentru a descrie măsura sau gradul în care este realizată o acțiune, având sensul de „până în punctul în care” sau „până când”.

Folosit pentru a exprima faptul că orice alegere între două sau mai multe opțiuni este în regulă, sau că rezultatul este același indiferent de acțiune sau stare. Se traduce adesea prin „indiferent ce/cine/când etc.” sau „fie că... sau...”.

-(으)라고 este folosit pentru a cita indirect o comandă, o cerere sau un ordin. Este echivalentul expresiei „cineva a spus/a ordonat/a cerut (mie/cuiva) să facă ceva”.

O formă de citare indirectă folosită pentru a raporta comenzi sau afirmații cu '이다'.

O particulă atașată substantivelor pentru a indica alegerea unei opțiuni secundare sau mai puțin ideale. Se traduce prin „cel puțin”, „chiar dacă e doar” sau „ceva de genul”.

O particulă atașată substantivelor pentru a le introduce în vederea definirii sau explicării, însemnând „lucrul numit...” sau „cât despre...”.

Folosit pentru a exprima surpriza, admirația sau o nouă realizare atunci când afli ceva despre un substantiv. Este ca și cum ai spune „Oh, deci este un...!” sau „Văd că este un...!”

O particulă atașată unui substantiv pentru a indica statutul, calificarea sau capacitatea în care este făcut ceva. Se traduce prin „ca” sau „în calitate de”.

Indică mijlocul, instrumentul sau metoda folosită pentru a efectua o acțiune. Se traduce prin „prin mijloacele”, „cu” sau „prin”.

Folosit pentru a exprima faptul că două lucruri sunt egale ca cantitate, grad sau măsură. Se traduce prin „atât de mult cât”, „la fel de... ca” sau „în măsura în care”.

O particulă care înseamnă „doar” sau „nimic altceva decât”. Se atașează unui substantiv și trebuie urmată de un verb sau adjectiv negativ (de exemplu, 없다, 안, 못).

O particulă folosită după o persoană pentru a însemna „către” sau „la”, utilizată specific cu verbe legate de vorbire sau direcționarea atenției.

O particulă atașată substantivelor care înseamnă „doar” sau „numai”, subliniind exclusivitatea.

Un sufix atașat unor substantive pentru a le transforma în adjective, însemnând „a fi ca” sau „a avea calitatea” acelui substantiv.

O terminație formală folosită pentru a conecta clauze contrastante, însemnând „dar” sau „însă”. De asemenea, servește la introducerea politicoasă a unei cereri sau întrebări.

Un sufix care se atașează de unele substantive pentru a crea un verb cauzativ, cu sensul de „a face pe cineva să facă” sau „a face ca ceva să se întâmple”.

Indică faptul că o acțiune sau o stare progresează sau continuă în timp, deplasându-se din prezent spre viitor. Poate însemna, de asemenea, efectuarea unei acțiuni urmată de plecarea dintr-un loc.

Exprimă realizarea unei acțiuni și apoi luarea sau aducerea obiectului rezultat undeva.

Indică faptul că o acțiune este finalizată și starea rezultată este menținută, sau că o acțiune este făcută în pregătire pentru viitor.

Se folosește pentru a cere o acțiune de la ascultător în beneficiul vorbitorului. Combină un verb cu 달다 („a cere”), creând sensul de „fă [verb] pentru mine”.

Un tipar gramatical folosit pentru a raporta că cineva i-a cerut vorbitorului să facă ceva pentru el.

Indică realizarea unei acțiuni în avans pentru a fi folosită mai târziu sau menținerea stării rezultate în urma unei acțiuni.

Forma onorifică a lui -아/어 주다, folosită pentru a exprima realizarea unei acțiuni pentru cineva cu un statut social superior.

Indică finalizarea completă a unei acțiuni, sugerând adesea o ușurare că o sarcină a fost încheiată sau regretul/surpriza că ceva s-a întâmplat irevocabil.

Exprimă o descoperire, o realizare sau o judecată nouă făcută după efectuarea unei acțiuni. Este o combinație între „-아/어 보다” (a încerca să faci) și „-니까” (deoarece/așa că/când).

O comparație între „-아/어 보다”, folosit pentru a încerca sau a experimenta o acțiune, și „-아/어 보이다”, folosit pentru a descrie cum pare sau cum arată ceva sau cineva.

Exprimă faptul că o acțiune sau o stare s-a desfășurat continuu din trecut până în prezent. Poate însemna, de asemenea, efectuarea unei acțiuni urmată de deplasarea către vorbitor sau către un punct de referință.

Aceste tipare indică faptul că o acțiune este efectuată ca o favoare pentru cineva. Alegerea între -아/어 주다 și varianta sa onorifică -아/어 드리다 depinde de statutul social al persoanei care primește favoarea.

Se folosește pentru a conecta două acțiuni, unde prima acțiune este finalizată, iar rezultatul ei este dus într-un loc nou unde are loc a doua acțiune. Aceasta implică o schimbare de loc între cele două acțiuni.

Exprimă permisiunea sau posibilitatea, traducându-se prin „a putea” sau „a avea permisiunea”.

Se folosește pentru a exprima faptul că o acțiune sau o stare este necesară ori obligatorie. Ambele forme înseamnă „trebuie să”. „-아/어야 되다” este mai des întâlnit în vorbire, iar „-아/어야 하다” este mai des întâlnit în scris.

Folosit pentru a exprima o obligație, o datorie sau o necesitate. Este echivalentul coreean pentru „trebuie” sau „a avea de făcut”.

Exprimă o obligație sau o necesitate puternică, similar cu „must” sau „have to”. Poate indica, de asemenea, o condiție necesară care trebuie îndeplinită.

Exprimă o realizare personală sau o determinare de a face ceva; „ar trebui să...”, „trebuie să...”

Folosit cu adjective pentru a însemna „a deveni” (de exemplu, a se încălzi) sau cu unele verbe pentru a forma diateza pasivă (de exemplu, a fi scris).

O formă de modificare a substantivului folosită pentru a descrie o acțiune sau o stare din trecut care este complet încheiată și deconectată de prezent. Se traduce prin „had been” sau „used to”.

Exprimă o dorință sau o speranță ca o situație să fie diferită de prezent sau ca un eveniment viitor să aibă loc.

Exprimă o presupunere sau o deducție puternică despre ceva ce s-a întâmplat în trecut. Este similar cu a spune „must have” sau „would have” în engleză.

Un sufix atașat unui substantiv, de obicei o valoare monetară sau o unitate de timp, pentru a indica o sumă sau o cantitate echivalentă cu acea valoare.

Folosit pentru a indica subiectul sau tema despre care este vorba, similar cu „despre” sau „referitor la” în limba română.

Folosit pentru a indica faptul că ceva este adăugat la un substantiv sau pentru a specifica locul unde are loc o acțiune, cum ar fi plasarea sau scrierea. Se traduce prin „deasupra”, „în plus față de” sau „în/la/pe”.

O terminație de nominalizare care transformă verbele și adjectivele în substantive. Este folosită adesea în scrierea formală, pe semne și pentru concepte abstracte, având o nuanță diferită față de nominalizatorul mai comun -기.

O terminație verbală cu două utilizări principale: conectarea a două acțiuni care se succed imediat („de îndată ce”) sau sugerarea unei acțiuni de făcut împreună („să”) într-un context informal.

O formă de vorbire indirectă folosită pentru a raporta o sugestie.

O terminație de propoziție folosită pentru a confirma informații despre care vorbitorul presupune că ascultătorul le știe deja.

O formă de comandă negativă folosită pentru a spune cuiva să nu facă un anumit lucru. Face parte din forma simplă (해라체) și este folosită de obicei de vorbitorii mai în vârstă către cei mai tineri, în scris sau în contexte specifice, cum ar fi semnele de avertizare sau vorbirea raportată.

Folosit pentru a raporta sau a cita o comandă negativă, însemnând că cineva i-a spus altcuiva să nu facă un anumit lucru.

Folosit pentru a exprima faptul că nu există nicio necesitate sau obligație de a face ceva. Se traduce prin „nu trebuie” sau „nu este necesar să”.

Un sufix atașat unui număr sau unei sume pentru a indica valoarea, prețul sau denumirea unui obiect.

Folosit pentru a compara ceva sau pe cineva cu un substantiv, exprimând similitudinea în aspect, comportament sau calitate. Se traduce prin „ca” sau „asemenea”.

Un sistem de gramatică și vocabular folosit pentru a arăta respect față de subiectul unei propoziții, de obicei cineva mai în vârstă sau cu un statut social mai înalt.

Un adverb de legătură formal care înseamnă „dar” sau „totuși”, folosit pentru a introduce o propoziție care contrastează cu cea anterioară.

Un adverb conjunctiv care înseamnă „atunci” sau „în acest caz”, folosit pentru a lega o afirmație de o consecință logică sau de o sugestie.

Un adverb de legătură care înseamnă „dar” sau „totuși” pentru a arăta contrastul, sau „apropo” pentru a schimba subiectul.

Particula onorifică ce înseamnă „către (o persoană)”, folosită atunci când destinatarul are un statut superior.

Marcatorul de subiect onorific, folosit în locul lui 이/가 atunci când subiectul este o persoană căreia trebuie să îi arăți respect.

데 este un substantiv care înseamnă „loc”, „punct” sau „zonă”. Se poate referi la o locație fizică, o parte specifică a ceva sau o situație, fiind de obicei descris de o clauză care îl precede.

Exprimă durata de timp care a trecut de la finalizarea unei acțiuni. Este folosit frecvent cu verbe precum 되다 (a deveni), 넘다 (a depăși) și 지나다 (a trece).

-ㄹ 만하다 este folosit pentru a exprima două idei principale: că o acțiune „merită făcută” datorită valorii sau calității sale, sau că o situație sau reacție este „rezonabilă” sau „de înțeles” având în vedere circumstanțele.

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune sau un eveniment aproape a avut loc, dar în final nu s-a întâmplat.

Exprimă faptul că o acțiune sau o stare este „până la punctul în care...” sau „atât de... încât...”. Este folosit pentru a descrie gradul unui lucru prin oferirea unei situații sau consecințe comparabile.

Se folosește atunci când prima clauză, care exprimă intenția vorbitorului sau o presupunere puternică despre viitor, servește drept motiv pentru sugestia, comanda sau oferta din a doua clauză. Se traduce prin „deoarece voi...” sau „deoarece probabil va fi...”.

Exprimă un motiv sau o cauză, adesea cu nuanța de a descoperi ceva ca rezultat al acțiunii din prima propoziție. Poate fi folosit cu afirmații, întrebări și comenzi.

Folosit pentru a descrie o acțiune pe care cineva plănuia sau intenționa să o facă, dar care nu a fost finalizată. Acesta modifică substantivul care urmează.

Folosit pentru a indica faptul că vorbitorul era pe punctul de a face ceva, adesea când are loc un alt eveniment sau cineva îl menționează. Se traduce prin „tocmai eram pe cale să...” sau „tocmai urma să...”.

O particulă de legătură folosită pentru a însemna „și” (enumerarea faptelor) sau „în timp ce” (acțiuni simultane), de obicei în coreeana formală sau scrisă.

Exprimă realizarea unei a doua acțiuni profitând de ocazia oferită de prima acțiune.

Exprimă faptul că, după analizarea detaliilor unei situații, rezultatul este echivalent sau poate fi considerat un anumit rezultat. Se traduce prin „este ca și cum...”, „este aproape ca...”, sau „ai putea spune că...”.

Folosit pentru a exprima acțiunea de a te preface că faci ceva sau că ești într-o anumită stare, similar cu „a te preface că” sau „a acționa ca și cum”.

Se folosește pentru a exprima faptul că o singură acțiune este făcută din două sau mai multe motive sau scopuri, similar cu „precum și” sau „pe lângă”.

Exprimă faptul că o acțiune merită să fie făcută sau că o stare ori o calitate este acceptabilă, rezonabilă sau tolerabilă.

Folosit pentru a spune că ceva „aproape” s-a întâmplat. Descrie o situație care a fost foarte aproape de a avea loc, dar care, în final, nu s-a produs.

Exprimă „nu doar A, ci și B”, adăugând o informație conexă.

Exprimă surpriza la descoperirea unui fapt de care nu erai conștient anterior, însemnând „nu știam că…” sau „habar n-aveam că…”.

Exprimă o presupunere sau o convingere din trecut, însemnând „am crezut că...” sau „am presupus că...”. Poate sugera că presupunerea a fost greșită sau că ceva s-a întâmplat conform așteptărilor.

Exprimă faptul că știi sau nu știi o informație incertă, cum ar fi o întrebare inclusă (cine, ce, unde etc.) sau o clauză de tipul „dacă”.

Un tipar gramatical folosit pentru a transforma o afirmație sau un gând citat într-o sintagmă nominală, însemnând „faptul că...” sau „ideea că...”.

Exprimă indiferența față de o acțiune sau o stare, însemnând „indiferent dacă... sau nu”.

O contracție a lui -거나, folosită pentru a exprima faptul că alegerea între două acțiuni sau stări contrastante este irelevantă pentru clauza principală. Se traduce prin „indiferent dacă... sau...” sau „nu contează...”.

O expresie folosită pentru a arăta că vorbitorului nu îi pasă dacă o acțiune are loc sau nu. Rezultatul sau acțiunea care urmează rămâne neschimbată, indiferent de alegere.

Exprimă o schimbare de stare sau situație, însemnând „a deveni”, „a ajunge să” sau „a sfârși prin a face ceva”.

Un tipar cauzativ folosit pentru a exprima faptul că faci sau lași pe cineva să facă ceva, sau că provoci o anumită stare.

Exprimă voința puternică sau determinarea vorbitorului de a face ceva, similar cu „voi face cu siguranță...” sau „sunt hotărât să...”.

Exprimă un motiv sau o cauză, similar cu „deoarece” sau „din cauza”.

O expresie formală folosită pentru a exprima o speranță sau o dorință ca un anumit eveniment sau o stare să aibă loc.

Un tipar gramatical formal sau literar folosit pentru a exprima un motiv sau o cauză, similar cu „deoarece” sau „fiindcă”.

Un sufix atașat anumitor substantive pentru a însemna „până la limita maximă a” sau „cât de mult posibil”.

O terminație conectivă formală care înseamnă „dar” sau „deși”, folosită pentru a contrasta două propoziții.

Exprimă faptul că o acțiune este inutilă sau zadarnică, deoarece rezultatul va fi același, indiferent dacă acțiunea este efectuată sau nu.

Folosit pentru a exprima o presupunere bazată pe un fapt sau o situație observată. Se traduce prin „se pare că” sau „bănuiesc că...”.

-나마 este folosit pentru a exprima faptul că, deși ceva nu este cea mai bună sau cea mai dorită opțiune, este totuși acceptat ca o alternativă satisfăcătoare sau ca o ultimă soluție. Transmite sensul de „cel puțin” sau „chiar dacă este doar...”.

Se folosește pentru a compara două acțiuni, arătând că a doua opțiune este de preferat primei, mai ales când ambele opțiuni sunt nedorite.

Se folosește pentru a exprima o presupunere sau o concluzie despre o situație, pe baza unor dovezi observabile, similar cu „se pare că...”

Exprimă un motiv sau o cauză pentru un rezultat neașteptat și negativ.

Exprimă un contrast între două fapte despre același subiect, precum „pe de altă parte” sau „în timp ce”.

Exprimă faptul că o descriere este mai puțin precisă decât alta, însemnând „mai degrabă decât X, este mai degrabă Y”.

O terminație condițională folosită pentru a vorbi despre situații ipotetice, puțin probabile sau contrare realității. Este o versiune mai puternică și mai speculativă a lui „-면”.

Folosit atunci când vorbitorul descoperă un fapt sau o situație nouă ca rezultat al continuării sau repetării unei acțiuni pe o perioadă de timp. Implică faptul că descoperirea a fost oarecum neașteptată.

Exprimă un avertisment că, dacă o acțiune continuă, va apărea un rezultat negativ.

Exprimă „îți spun eu...” sau „am spus deja...” pentru a repeta un fapt, adesea pentru că interlocutorul nu pare să fi auzit sau să fi crezut prima dată. Poate oferi și un motiv pentru o comandă sau o sugestie ulterioară.

Exprimă ceva ce vorbitorul a auzit de la ascultător sau de la o terță parte. Este folosit pentru a confirma informația sau pentru a sublinia o contradicție între ceea ce s-a spus și situația actuală.

Se folosește pentru a accentua o afirmație citând-o, adesea pentru a exprima surprindere, neîncredere sau frustrare. Se traduce prin „Vrei să spui că...?” sau „Îți spun că...”

Folosit pentru a reaminti și a relata ceva ce vorbitorul a observat, a experimentat sau a realizat personal în trecut. Adaugă o nuanță de rememorare sau descoperire bazată pe observația directă.

Un infix retrospectiv folosit pentru a reaminti sau a raporta ceva ce vorbitorul a experimentat sau a observat direct în trecut.

O terminație arhaică de întrebare folosită de o persoană mai în vârstă către cineva mult mai tânăr, întrebând despre ceva observat sau experimentat în trecut. Combină marcatorul retrospectiv -더- cu terminația de întrebare -냐.

Exprimă o succesiune sau un contrast bazat pe o observație trecută a vorbitorului. Poate însemna „...și ca rezultat...” sau „...dar acum...”.

Folosit pentru a exprima o descoperire nouă, o realizare sau o observație bazată pe ceva ce vorbitorul a văzut, a auzit sau a simțit personal în trecut. Adesea poartă o nuanță de ușoară surpriză.

Folosit pentru a exprima un fapt sau o senzație pe care vorbitorul a văzut-o, a auzit-o sau a simțit-o personal în trecut. Transmite un sentiment de nouă realizare sau descoperire dintr-o experiență directă.

Exprimă o concesie. Este folosit pentru a introduce o condiție ipotetică sau reală care nu schimbă sau nu împiedică rezultatul descris în propoziția principală. Subliniază faptul că rezultatul rămâne același indiferent de circumstanțe.

O particulă folosită pentru a indica persoana care primește o comandă, o cerere sau o declarație. Este similară cu 에게/한테, dar se folosește în contexte mai specifice.

Exprimă faptul că vorbitorul era pe cale să efectueze o acțiune, adesea în momentul în care are loc sau este menționat un alt eveniment.

O terminație interogativă retrospectivă folosită atunci când încerci să-ți amintești un eveniment, o stare sau un fapt din trecut pe care l-ai trăit sau observat. Exprimă incertitudine și o stare de curiozitate, similar cu „Oare a fost...?” sau „Mă întreb dacă...”.

O terminație retrospectivă folosită pentru a oferi informații de fundal bazate pe experiența trecută a vorbitorului, ducând adesea la o afirmație contrastantă, o întrebare sau o sugestie.

Exprimă indiferența față de faptul că o acțiune este făcută sau nu. Forma standard este -든지 말든지, în timp ce -던지 말던지 este o variantă colocvială comună.

Exprimă faptul că o acțiune sau o stare este similară cu alta, însemnând „ca și cum” sau „ca”.

O particulă atașată substantivelor pentru a enumera exemple sau a sugera alternative, similar cu „sau ceva de genul” sau „cum ar fi”.

O particulă atașată substantivelor pentru a enumera exemple sau alegeri, precum „cum ar fi... sau...”.

O particulă condițională emfatică atașată substantivelor, care indică faptul că substantivul este singura condiție care va permite ca propoziția următoare să fie adevărată.

O expresie formală folosită pentru a indica cauza sau motivul unui anumit rezultat sau situații. Este echivalentă cu „din cauza” sau „datorită” și este utilizată în principal în limbajul scris sau în discursuri formale.

O expresie formală care înseamnă „din cauza” sau „datorită”, folosită pentru a indica motivul unui rezultat (de obicei negativ).

O particulă atașată unui substantiv pentru a indica faptul că ultimul element rămas este și el inclus, de obicei într-o situație negativă sau nedorită.

Folosit pentru a scoate în evidență un singur exemplu pentru a ilustra un punct mai larg, implicând adesea un contrast cu trecutul sau cu o altă situație. Se traduce prin „chiar și...”, „doar dacă ne uităm la...” sau „să luăm... ca exemplu”.

-부 este un sufix bazat pe Hanja (部) care înseamnă „departament”, „divizie” sau „secție”. Acesta se atașează substantivelor pentru a denumi departamente specifice în cadrul unei organizații mai mari, cum ar fi o companie, un minister guvernamental sau o universitate.

Arată că o acțiune este făcută în mod repetat, excesiv sau intens, adesea cu o nuanță negativă sau enervantă.

Exprimă faptul că o acțiune este inutilă deoarece nu va produce rezultatul dorit.

An expression used to intensify a negative quality, showing strong disapproval or contempt.

Exprimă faptul că o acțiune sau o stare este interzisă sau nu este permisă.

Se folosește pentru a exprima un motiv presupus sau ghicit pentru o situație, similar cu „poate pentru că...” sau „probabil din cauză că...”..

Folosit atunci când vorbitorul descrie un fapt, o situație sau un rezultat nou pe care l-a descoperit sau experimentat după ce a efectuat o acțiune. Conectează acțiunea trecută a vorbitorului cu o constatare sau o consecință ulterioară.

Un marcator de timp trecut dublu folosit pentru a indica o acțiune care a avut loc înaintea unui alt eveniment din trecut (mai mult ca perfectul) sau o stare care nu mai este adevărată.

O particulă folosită pentru a sublinia puternic un substantiv, însemnând „într-adevăr”, „cu adevărat” sau „tocmai... este cel care”.

Folosit pentru a exprima că ceva se întâmplă „conform” unui standard sau că un rezultat se schimbă „în funcție de” o anumită condiție sau factor.

O expresie formală folosită pentru a indica sursa informațiilor („conform”) sau mijlocul/cauza unei acțiuni („prin intermediul”).

O particulă folosită pentru a marca agentul (cel care face acțiunea) într-o propoziție la diateza pasivă, similar cu „de” în română. Poate însemna și „conform” sau „prin” atunci când se referă la o bază, un mijloc sau o cauză. Este folosită în principal în limbajul formal și scris.

Exprimă „în ciuda” sau „cu toate că”. Indică faptul că acțiunea din clauza următoare are loc indiferent de condiția menționată în substantivul precedent.

O particulă folosită pentru a sublinia puternic un substantiv, evidențiindu-l ca fiind exemplul principal sau chiar lucrul despre care se discută. Se traduce prin „într-adevăr”, „cu adevărat”, „chiar” sau „precis”.

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune are loc imediat după ce o altă acțiune s-a încheiat.

O particulă care înseamnă „chiar” sau „nici măcar”, folosită pentru a sublinia un caz neașteptat sau extrem într-o situație negativă.

Used to make a generalization about a category of things (represented by a noun). It can mean 'for a [noun]' or 'considering it's a [noun]', often followed by an exception or a universal truth about that category.

O expresie atașată unui substantiv cu sensul de „darămite” sau „departe de”. Aceasta pune în contrast două situații, arătând că nu doar al doilea lucru (mai important) este fals sau imposibil, ci și primul lucru (mai simplu) este la fel.

O terminație concesivă care înseamnă „chiar dacă”, folosită retoric pentru a sublinia că o condiție nu schimbă rezultatul.

O expresie folosită în două moduri principale: pentru a exprima regretul pentru ceva ce nu a fost făcut, similar cu „ar fi trebuit să...”, sau pentru a face o presupunere despre o situație, similar cu „pariez că...” sau „cred că...”.

Exprimă o neîncredere puternică sau imposibilitatea unei situații, însemnând „nu există nicio cale ca...” sau „nu se poate ca...”.

Exprimă o voință sau o alegere puternică de a face acțiunea din a doua propoziție, chiar dacă aceasta înseamnă să înduri situația negativă sau extremă din prima propoziție.

Exprimă alegerea unei alternative mai bune în detrimentul uneia nedorite, similar cu „mai degrabă decât” sau „dacă tot fac asta... la fel de bine pot să...”.

O terminație verbală arhaică folosită de o persoană în vârstă către una mai tânără pentru a oferi o comandă sau o sugestie blândă și afectuoasă.

Exprimă o presupunere sau o impresie că ceva este adevărat, similar cu „se pare că”.

O expresie formală care înseamnă „doar” sau „numai”, folosită pentru a sublinia că nu există nicio altă opțiune sau alternativă.

Folosit pentru a exprima o neîncredere puternică sau faptul că ceva este imposibil, traducându-se prin „nu există nicio posibilitate ca...” sau „nu se poate ca...”.

Indică faptul că starea sau acțiunea din clauza principală este echivalentă ca grad, întindere sau cantitate cu substantivul, verbul sau adjectivul precedent.

Exprimă un motiv bazat pe intenția vorbitorului („Fiindcă voi...”) sau pe o presupunere puternică („Fiindcă probabil va...”) pentru o sugestie sau o comandă care urmează.

Folosit pentru a exprima o presupunere sau o bănuială, adesea cu nuanța de a corecta o ipoteză, sau pentru a exprima un regret ușor cu privire la o acțiune trecută.

Exprimă o presupunere a vorbitorului sau un plan provizoriu. Este similar cu „cred că...”, „mă gândesc că s-ar putea să...” sau „se pare că...”.

O terminație conectivă arhaică sau literară care indică un motiv sau o cauză, sugerând o consecință naturală sau presupusă. Nu se folosește în conversația modernă.

Un sufix atașat substantivelor care indică timpul, data sau vârsta pentru a exprima „în jur de” sau „aproximativ”. Este adesea folosit în contexte mai formale sau scrise.

O structură gramaticală formală folosită pentru a exprima intenția sau scopul din spatele unei acțiuni. Este echivalentă cu „pentru a” sau „cu intenția de” și se întâlnește cel mai des în limba scrisă, discursuri sau prezentări formale.

O particulă de accentuare pe care vorbitorii mai în vârstă o adaugă după terminații precum -네, -군 și -구먼, ca în -네그려 și -군그래. Forma mai standard este 그려. Se găsește mai ales în drame istorice și literatură, sau este folosită de bătrâni pentru a crea un ton rustic ori tradițional.

O terminație arhaică de propoziție pentru afirmații exclamative blânde.

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune se întâmplă frecvent sau este o întâmplare obișnuită, aproape ca un obicei. De obicei, are o conotație negativă, sugerând că acțiunea este nedorită sau problematică.

-깨나 este o particulă atașată unui substantiv pentru a indica faptul că gradul sau cantitatea acelui substantiv este considerabilă. Aceasta poartă adesea o nuanță de dezaprobare, sarcasm sau surpriză.

Se folosește pentru a critica o acțiune pe care cineva susține că o face dintr-un motiv bun, mai ales când rezultatul este negativ sau intenția este îndoielnică.

O expresie a surprizei sau neîncrederii față de un fapt, similară cu „Să te gândești că...” sau „Nu pot să cred că...”

O terminație verbală folosită fie pentru a confirma informații pe care ascultătorul le cunoaște deja (de ex., „după cum știi”), fie pentru a exprima că o acțiune este făcută într-o asemenea măsură încât este „practic” sau „aproape” acea acțiune.

O terminație verbală cu două utilizări principale: 1) Pentru a confirma informații deja cunoscute de ascultător (ca „după cum știți/vedeți”). 2) Pentru a descrie o acțiune făcută atât de des sau intens încât este „practic” sau „aproape” acea acțiune.

Un tipar gramatical folosit pentru a crea o propoziție condițională contrafactuală despre trecut. Înseamnă „Dacă aș fi (văzut/știut/realizat că)..., atunci...” și implică faptul că acea condiție nu a fost îndeplinită și rezultatul nu a avut loc, transmițând adesea un sentiment de regret.

Folosit pentru a exprima faptul că o acțiune sau un eveniment din a doua propoziție a avut loc în momentul oportun, în timp ce acțiunea din prima propoziție era în desfășurare sau pe cale să se întâmple. Se traduce prin „chiar când făceam -”, „în timp ce făceam -” sau „exact în momentul în care făceam -”.

Exprimă faptul că o situație sau o oportunitate nouă a apărut exact în momentul în care vorbitorul făcea sau era pe cale să facă ceva. Subliniază o coincidență sau un moment perfect, fiind adesea tradus prin „chiar când eram...”, „în timp ce eram...” sau „apropo de asta...”.

Exprimă sarcasm sau critică față de o acțiune făcută sub pretextul unui anumit statut sau rol, cu un rezultat nesatisfăcător.

O particulă atașată substantivelor care înseamnă „ca” sau „ca și cum”, folosită pentru comparații puternice, adesea poetice.

O particulă atașată la 말 sau 말씀 pentru a cita ce a spus cineva sau o zicală populară, cu sensul de „exact așa cum se spune”.

-설랑 este o particulă atașată substantivelor pentru a le marca drept subiect al propoziției cu un accent puternic. Este folosită în principal în limbajul vorbit și poate purta o nuanță de avertizare, plângere sau evidențiere a unui lucru. Este o variantă a marcatorului standard de subiect -은/는.

Folosit pentru a face o cerere politicoasă cuiva. Combină tiparul „fă pentru mine” (-아/어 주다) cu marcatorul de politețe (-시-) și modalul de atenuare (-겠-), fiind o modalitate respectuoasă, dar prietenoasă de a cere o favoare.

-오/소 este o terminație verbală folosită în coreeana arhaică sau istorică pentru a face afirmații sau comenzi formale. Este predecesorul formei moderne -ㅂ/습니다 și se regăsește astăzi mai ales în drame istorice, proverbe sau pentru efect literar.

O expresie formală care înseamnă „indiferent de” sau „fără a ține cont de”, folosită pentru a afirma că ceva se aplică universal, fără excepții, substantivului precedent.

O particulă arhaică sau dialectală care se atașează unui substantiv pentru a-l evidenția puternic ca subiect, adesea cu o nuanță de contrast sau de selecție. Este o versiune mai puternică a marcatorului standard de subiect -은/는.

O particulă atașată unui substantiv pentru a însemna „și, de asemenea” sau „precum și”, indicând două roluri sau calități simultane.

Folosit pentru a se atașa unui substantiv într-o întrebare retorică. Acesta acceptă statutul substantivului, dar pune la îndoială relevanța acestuia, sugerând că rezultatul sau adevărul rămâne același indiferent de situație. Se traduce adesea prin „Chiar dacă este un [Substantiv]...?” sau „Indiferent dacă este un [Substantiv]...?”

마치 este un adverb care introduce o comparație, similar cu „ca și cum” sau „exact ca” în română. Este aproape întotdeauna folosit împreună cu alte structuri gramaticale precum -처럼, -같이 sau -듯이 pentru a crea o comparație vie.

Exprimă faptul că nu există nicio cale sau metodă de a face ceva.

Exprimă gradul unei acțiuni sau stări prin descrierea unei situații comparabile ca intensitate. Înseamnă „până la punctul în care” sau „atât de... încât...”.

Folosit pentru a exprima regretul sau dorința de a fi făcut ceva diferit în trecut. Se traduce prin „ar fi trebuit să...” sau „nu ar fi trebuit să...”.

Folosit pentru a exprima actul de a considera sau a trata o situație ca și cum ar fi adevărată sau s-ar fi întâmplat, adesea pentru comoditate sau pentru a accepta un rezultat mai puțin ideal.

Exprimă faptul că ceva este evident sau sigur că se va întâmpla, de obicei cu o nuanță negativă sau critică.

Folosit pentru a afirma că ceva este sigur, fără nicio îndoială, sau că trebuie să fie adevărat, pe baza unor dovezi sau raționamente solide.

Un set avansat de terminații folosite pentru a descrie o situație care arată sau se simte ca și cum o anumită acțiune se întâmplă, s-a întâmplat sau se va întâmpla. Fiecare terminație (락, 턱, 듯) are o nuanță puțin diferită.

Exprimă faptul că o acțiune sau un eveniment neașteptat a cauzat un rezultat negativ.

Se folosește pentru a arăta că un eveniment sau o situație negativă este cauza unui alt rezultat negativ. Exprimă o vină sau o nemulțumire.

Exprimă presupunerea sau așteptarea puternică a vorbitorului cu privire la o situație, fiind adesea folosită pentru a oferi context unei afirmații contrastante, unei întrebări sau unei sugestii care urmează.

O terminație conectivă literară și oarecum arhaică, folosită pentru a introduce un fapt sau o situație cunoscută, urmată de o propoziție care prezintă un rezultat contrastant, neașteptat sau demn de regretat. Adesea sugerează „având în vedere că... cum se poate ca...?”.

Un tipar gramatical formal și literar folosit pentru a exprima opinia, judecata sau speranța vorbitorului pe baza unei observații sau gând anterior.

Recunoaște un fapt în prima parte a propoziției înainte de a prezenta un fapt contrastant în a doua. Înseamnă „Este adevărat că... dar...” sau „Deși...”.

Exprimă faptul că ocuparea cu acțiunea din prima propoziție este motivul pentru un rezultat negativ sau pentru incapacitatea de a face altceva în a doua propoziție.

O terminație verbală arhaică și literară pentru timpul viitor, folosită pentru a exprima o voință puternică sau o predicție solemnă, similară cu „shall” sau „will surely” din engleză.

O terminație arhaică și literară a propoziției folosită pentru a forma o întrebare retorică (care implică un răspuns negativ) sau pentru a face o declarație solemnă și puternică despre ceea ce cineva nu va face.

Folosit pentru a compara două lucruri, indicând faptul că unul este similar ca mărime, cantitate sau grad cu celălalt. Este echivalent cu a spune „la fel de mare ca”, „cât” sau „de mărimea”.

Exprimă o nouă înțelegere, descoperire sau sentiment pe care vorbitorul l-a dobândit după ce a experimentat sau a încercat ceva direct. Se traduce prin „după ce am încercat/făcut X, am descoperit că Y...”.

Folosit pentru a cita sursa unei informații, similar cu „conform” în română. Este adesea utilizat în contexte formale sau scrise, cum ar fi știrile sau lucrările de cercetare.

Indică mediul, metoda sau procesul prin care are loc o acțiune sau un eveniment.

Familia de întrebări -가 verifică un predicat nominal în vorbirea familiară din Busan.

Familia de întrebări -고 cere informații despre un predicat nominal în vorbirea familiară din Busan.

În vorbirea familiară din Busan, -나 întreabă dacă afirmația exprimată printr-un predicat verbal sau adjectival este adevărată.

Folosește familiarul -노 cu un cuvânt interogativ pentru a cere o informație lipsă, nu un răspuns da/nu.

În vorbirea familiară din Busan, -데이 poate da unei afirmații rolul de reamintire, asigurare sau accentuare adresată ascultătorului.

O afirmație urmată de 아이가 poate reaminti un fapt cunoscut împreună sau poate invita la acord în vorbirea familiară din Busan.